Și primatele cele mai dezvoltate au numai membre superioare, însă numai omul are în proprietate o MÂNĂ cu funcţiuni şi mişcări complexe. Mare majoritate a suprafeţei creierului este ocupată cu centrul de unde pornesc mişcările şi simţurile mâinii. Nu este o coincidenţă că nici în zilele noastre unde domină informatica şi robotizarea, organul nostru cu o complexitate incredibilă, cu mişcări şi simţuri nu poate fi înlocuit. Nici până azi nu s-a reuşit construirea unei proteze cu adevărat folositoare.
Nici nu închipuim, dar dacă ne interesăm atunci ne dăm seama că sutura unui deget de 1,5-2 cm este o intervenţie chirurgicală de mai multe ore, deoarece trebuie cusute oase, două sau trei tendoane flexibile, teci ale tendoanelor, minimum doi nervi, două arteriole, două trei vene, în aşa fel încât vasele sanguine foarte foarte subţiri sunt cusute unul de altul şi circuitul sângelui este posibil în ele după operaţie. Degeaba avem microscop, scăderea, coordinarea mişcării şi tremurării a mâinii omeneşti este foarte greu în aşa fel încât cu ajutorul tehnicii să refacem viabilitatea mâinii. Totodată refacerea viabilităţii nu este un rezultat final, ci o condiţie de bază pentru reabilitarea unei funcţii.
Anatomia, structura, fiziologia, funcţionarea mâinii diferă în totalitate de celelalte organe umane. Pentru tratarea eficientă ale rănilor, este necesar o cunoaştere anatomică, fiziologică şi chirurgicală. Pe lângă cunoaştere sunt necesare dotări tehnice corespunzătoare, posibilităţi pentru analize şi rehabilitaţie după operaţie sau tratament, fizioterapie. Toate acestea sunt numai jumătate din drumul pâna la succes, deoarece şi pacientul trebuie să înţeleagă, să respecte indicaţiile, trebuie să dorească însănătoşirea şi trebuie să străbată drumul lung şi câteodată plictisitor şi dureros pâna la însănătoşire.